marți, 25 septembrie 2012

Te urasc

Te urasc din tot sufletul meu, din toata inima mea, din toata fiinta mea. Si nu te urasc pentru cafeaua pe care ai baut-o cu el. Nici pentru zambetele pe care poate i le-ai oferit nu te urasc si nici pentru ca l-ai privit poate in felul acela. Nu te urasc pentru ca i-ai mai acordat o sansa si nici pentru ca l-ai lasat sa-ti plateasca ceaiul sau cafeaua. Nu te urasc nici macar pentru ca ti-ai trecut mana prin par sau pentru ca l-ai lasat sa iti deschida usa cafenelei.
Te urasc in schimb pentru momentul din oglinda. Momentul acela de acasa. Momentul in care, inante sa pleci te-ai mai privit odata in oglinda ca sa vezi cum arati. Pentru asta te urasc, pentru ca ai vrut sa arati bine pentru el. Pentru ca in momentul ala i te-ai oferit faca ca el sa te ceara. Pentru ca te-ai privit in oglinda cu ochii lui intrebandu-te cum te va vedea. Pentru ca ti-ai dorit sa te placa. Pentru ca in fata oglinzi acela noi am facut dragoste trasnsformand acea aglinda in icoana iubirii. Pentru ca imaginea noastra iubindu-ne ramasese intiparita acolo. Iar tu te-ai privit in acea oglinda vazand dincolo de noi, incercad sa te vezi cu ochii lui. Pentru asta te urasc. Pentru ca ai intinat ceea ce eu aveam sfant. Pentru ca tu crezi ca nu exista nimic mai nevinovat decat sa bei o cafea cu oricine. Iar eu cred ca nimic nu-i rau decat sa iubesti...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu