marți, 25 septembrie 2012

Tatal


Uneori Dumnezeu este foarte departe.Atunci raman singur si simt ca mi-e frica. Sunt la fel de singur ca si tine pe lume iar singuratatea de Dumnezeu ma sperie enorm. Alteori simt ca pot muta lumea. Ca o pot muta , o pot schimba si o pot face mai buna. Numai uneori. Nu imi e frica de moarte si nici de oameni. Mi-e frica sa raman neiubit de Dumnezeul meu care ma protejeaza. Pentru mine Dumnezeu este tatal care ma iarta mereu, pe mine, pe fiul risipitor, ma intelege si ma protejeaza. Cand Dumnezeu este departe raman fara curaj, fara virtuti, fara sarm, fara mine. Atunci simt nevoia sa stau in genunchi cu capul la tine in poala si sa plang. Sa fiu beat sau ars sa pot depasi bariera de mine si sa ies vulnerabil in poalale tale si sa iti simt formele pulpelor pe frunte . Sa simt in poalele tale caldura pe care numai in pantecele mamei am simtit-o inainte de a fi. Imi doresc iubito sa Il astept pe Dumnezeu in genunchi stand cu capul in poalele tale. Apoi vreau de acolo sa ma ridic mai puternic de o mie de ori si sa plec sa imi duc luptele mai departe. Sa ma imbaiez in trupul tau cu fluidul placerii o noapte de vara simtind cum universul intreg face dragoste o data cu noi nascandu-mi noi victorii. Sa te iubesc exploziv sa te iubesc vaporos, sa te iubesc experimentat iar apoi iarasi copilareste. Sa ma infig in tine dornic de viata sa si sa simt fludul placeri cum imi inunda simturile. Iar apoi sa formam sfera a ceea ce am fost si sa zburam pentru a incerca o experienta noua pe marte. Sa ramanem blocati in liftul de intoarcere spre casa iar acolo sa ne devoram trupurile pana ajungem la spiritul pur. Dumnezeu sa ma priveasca zambind ca pe fiul ce mai nebunatic dintre milioanele sale de fii de pe pamant. Sa imi fie iarasi aproape si sa ma ajute sa lupt. Iar tu sa fii domnita cea dulce de la fereasta castelului care ma asteapta privind la orizont, visand la ziua in care voi veni sa iti dedic noile mele victorii. Andrei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu