marți, 25 septembrie 2012

Stiu...


Stiu. Da, stiu, chiar daca par a nu sti. Stiu ca esti trista pentru ca povestile tale din viata reala sunt altele. Stiu si ca in adancul tau, tu esti o printesa abandonata in lumea asta cruda, in care nu stii din ce accident te afli. Stiu ca iti vine sa strigi si ca vrei sa te auda cineva care sa te salveze din situatia asta din care nu mai vezi iesire. Stiu si ca printul e mort si ca tu crezi ca nu va mai veni niciodata. Stiu si ca fericirea nu sta in ciresi sau capsuni, si ca tu esti fetita care priveste fericirea prin geamul vitrinei si si-o doreste, pentru ca stie ca o merita, dar in lumea asta nedreapta nu e suficient. Stiu si ca el nu este sau nu a fost in stare sa aprecieze universul tau interior. Ca nu a reusit niciodata sa scoata la lumina comoara din tine pentru ca se pune pe primul loc pe el. Stiu si ce minuni ascunzi si ce miraje si ca te doare sa stii ca nu s-a nascut cel care sa stie sa se bucure de armonia sufletului tau. Stiu si ca nimeni nu a vazut ce bine ti-a stat in pantofii cei noi pe care ai fost fericita sa ti-i cumperi. Stiu. Stiu si ca multimea de idioti care iti face curte nu vad la tine ceea ce tu voiai sa vada. Stiu si te vad cum plangi de amaraciune si de ciuda ca te-ai nascut in lumea asta. Stiu si povestile in care te refugiezi. Stiu si migala din fiecare dimineta in care nu maschezi si nu corectezi nimic, doar te faci mai frumoasa. Si stiu si tristetea din seara in care discul demachiant trebuie sa stearga ceea ce nimeni important nu a remarcat. Chiar stiu. Stiu si ca banii de care eu spun ca nu conteaza, sau mai bine zis lipsa lor te-a impiedicat sa ai geanta aceea dupa care ai oftat si ai mers mai departe. In fine: stiu si ca viata nu este cum scriu eu pe blog, nu sunt un idiot, da, stiu,.. Si mai stiu ca gasesti o mie de motive sa crezi ca nu sunt real si ca te resemenzi cu ideea ca sunt un ciudat cu cine stie ce probleme sau orice alta iluzie iti faci ca sa poti sa ma uiti, iar eu zambesc stiind asta, si stiu ca viata reala cea in care traiesti cand te ridici din fata calculatorului e dureros de diferita de cea de aici. Stiu, dar eu scriu astea beat de aroma salcamilor care au inflorit, si a teilor. Si poti sa ma acuzi oricat de clisee, eu cred ca cea mai puternica forma de a infrunta destinul este sa te bucuri de orice clipa din viata indiferent ce iti ofera aceasta. Sa sfidezi nesansa si durerea savurand viata in nefericirea ei. Stiu, dar eu am o singura viata si fiecare clipa este parte din ea. Restul vorbim la comentarii, apropos, iti multumesc ca ma aflu in blogroll-ul tau, ma face sa simt ca am in spatiu virtual prieteni sinceri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu