marți, 25 septembrie 2012

Primavara mea

Primavara mea nu are flori. Pentru ca eu nu am oferit niciuna. Si-am asteptat mult primavara asta. Am dat cu piciorul omatul de-o parte sa vad coltul ierbii sau vre-un ghiocel temerar ratacit prin zapada. Dar primavara mea nu are flori. Copacii sunt goi, cu bratele ridicate spre cer, implorand de la Duh putina culoare. Primavara mea nu are pajisti inverzite. Numai sosele ratacite prin campuri pustii. De ar fi fost vre-o pajiste sigur as fi alergat prin ea dupa tine. Si m-as fi tavalit prin iarba inverzind pantalonii in genunchi si camasa in coate. Primavara mea nu mai are paduri nici poieni,si nici luminisuri. De-ar fi avut m-as fi ratacit cu tine prin ele. Si-as fi gasit un loc unde sa uitam de noi si m-as fi ascuns flamand de iubire pana adanc in pantecele tau fierbinte si umed. Primavara mea nu mai are spice de grau si nici maci. Campurile sunt pline cu plante de-un verde ciudat cu flori galbene, ireale. Iar betia mirosului de mac imi lipseste si zumzetul albinelor din salcami, si pozele pe care le faceam impreuna cu tine. Primavara mea e stearpa si lipsita de viata. In primavara asta n-am gustat nici un fruct. Pentru ca singurele fructe in parg erau ascunse sub tricolul tau pe care-l intepau dornice de a fi sarutate. Primavara mea nu are vant si nici soapte. Si cel mai mult mi-e dor de zambetul tau si de copilul din mine, sa te aud razand mi-e dor, de bancurile incarcate de pacat la care radeam impreuna cu pofta, si de pensionarii si copii din parc imi e dor sa ii vad impreuna cu tine. Primavara nu are nici o floare, doar iarna isi pastreaza florile de gheata cu stelute argintii pe ferastra mea si pe strada.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu