marți, 25 septembrie 2012

Pricepi?



Nu te-am iubit pentru ce erai tu, cat te-am iubit pentru ce eram eu cand eram cu tine. Pentru ce simteam si pentru aripile care se agitau intruna cerand sa zbor cu tine in brate. Pentru ca nu exista nu pot si nici nu vreau si nici nu am timp. Existai numai tu.
Stii ce e cel mai nasol ?
Ca-mi este dor si de ce uram cel mai mult cand eram impreuna cu tine. De certurile interminabile despre nimic, de gelozia mea absurda, de asteptarea inca o ora pana erai gata, de petrecerile de la care plecam acasa pentru ca unul din noi se enerva, de tipetele tale, de lacrimile, de orele in care ma tineai in telefon cu toate ca eu aveam multa treaba, de scenele pe care le faceai in fata baietilor, de povestile tale fara final despre nu stiu ce colega, de cursurile tale care incepeau prea de dimineata, de referatele tale pe care trebuia sa le fac eu, de colega ta manelista, de linistea pe care trebuia sa o fac cand suna tac-tu, de plusurile pe care le gaseai pe balcon de la mine si nu le luai in seama, de cafele cu fetele de la care veneam sa te iau, de adresele suspecte din lista de messenger, de fostii tai iubiti mi-e dor si de pretendenti, si de apelurile cu numar necunoscut, si de sms-urile prin care ma intrebai daca nu trec putin si pe la tine cand eram la bere cu baietii, de unghiile tale asortate la culoarea masinii mele, de plictiseala de ore pe care o sufeream cand ieseam cu tine la cumparaturi, de insistentele tale absurde pentru nu stiu ce nimic, si de ironiile tale si de tot.
Pricepi ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu