marți, 25 septembrie 2012

Paul



Corina nu poate face asta. Nu cred, nu vreau, nu se poate! Refuz categoric sa accept minciuna pe care ei incearca sa mi-o vanda. Corina ma iubeste si niciodata nu ar cuteza sa gandeasca macar sa faca ceva care sa ma raneasca. Corina e iubita mea, e rasfatata mea, e ingerul meu scump, e femeia mea, a vietii mele, a existentei mele, e ea! Corina e fata care a plans de bucurie cand a venit la mine sa ma vada depunand juramantul pentru patrie, e fata ca a gatit prajituri cu mainile ei gandindu-se la mine si vrand sa ma faca fericit prin gestul ei.
Corina e fiinta de la care plecam cantand cu voce tare pe stada in fiecare seara de vara, e comoara mea, e tot ceea ce am, e jumatatea mea, e o printesa scumpa, e un suflet sincer, si niciodata dar absolut NICIODATA nu mi-ar gresi.
De-as putea  fug  un pic pana la ea sa ma conving, sa o privesc in ochi sa imi spuna ca sunt un prostut care si face griji pentru ca ea se gandeste in fiecare clipa la mine si ca asteapta cuminte sa ma intorc din armata si sa ne infaptuim visele, de-as putea…Alo da!
-Buna iubita mea, buna Corina, ce faci? Sunt atat de fericit ca m-ai sunat, stii, imi faceam griji din cauza unor zvonuri,… cum?
Spune-mi ca  glumesti. Corina nu poti sa imi spui asta asa prin telefon! Corina…
In cicisprezece minute intru in garda. Nimeni nu a venit vre-o data sa controleze postul acela. In doua ore ma si intorc in unitate si nimeni nu va sti ca am lipsit. Trebuie sa merg la ea sa ii explic. Cine stie ce au mintit-o nemernicii aia, cine stie ce este in mintea ei.. Daca am sa vorbesc cu ea fata in fata sigur va intelege. Deh, totusi trebuie sa fiu prudent, e ziua si un soldat cu arma in spate poate sa dea de banuit oricui. Doamne ce minte pe fata asta! Dupa un an de fericire sa ajunga sa se lase incantata de nemernicul ala care abia a asteptat sa plec in armata, nu, nu se poate, nu se poate asa ceva. Ce urat ustura suferinta asta nemernica! Chiar nu aveam nevoie de asta,… politia, nu, sa nu ma prinda, sa nu ma intrebe nimic,… of.. e mai complicat decat am crezut. Oare ce o fi in unitate? Sper ca nu imi simte nimeni lipsa. Ar insemna inchisoare disciplinara sa afle ca am fugit cu arma din post. Dar o iubesc si as muri sa stiu ca ma paraseste cu adevarat. Ce zi e azi? Nu e ziua de pacaleli, nu e nicicio zi, nu e nimic. E ziua mea nefericita. Ce copil, ce copil, cata graba. De ce sa faca asta, nu i-am gresit cu nimic, nu avea nici un motiv, nu pricep. A trecut deja o ora. Nu mai am timp. Nu am cum sa ajung la ea si sa ma si intorc. Nici sa ma intorc nu mai pot daca fug inapoi catre unitate. Doamne, totul e pierdut, voi merge in batalionul disciplinar si acolo voi sta ani in care ea ma va uita definitiv, in care nemernicul ala imi va intina cu pula lui de excroc fiinta pura a iubirii mele. Va rade si va fi fericita si i se va darui in fiecare zi, in fiecare secunda asa cum mi se daruia mie, va permite alcuiva, oricui, sa o penetreze si sa-i atinga punctele pentru care eu as fi luptat cu mii de balauri si milioane de feti frumosi, va lasa trupul ei batjocorit de prezenta altcuiva decat a mea, iar sufletul ei va tanji dupa prezenta lui, iar eu voi fi alungat in uitare in timp ce zac in puscaria armatei pentru ca am fugit din post numai ca sa fiu o secunda in fata ei si sa o implor sa nu o faca. Ce pot sa fac acum? Am sa merg sa o vad si sa ii spun ca mi-am sacrificat libertatea pentru ea si poate va intelge si ma va astepta pana cand voi fi liber din nou, pana cand imi voi ispasi pedeapsa de a suferi din dragoste.. Doamne, cat vreau sa o imbratisez, sa patrund adanc, sa simt cu intru in ea pana in sufletul ei naiv si sa ii picur din pula picaturi de iubire sa sa ramana acolo si sa ii aminteasca cat de mult o iubesc si care sa o impiedice sa mai gandeasca la … vai, nu pot sa gandesc, nu pot sa accept, nu pot sa cred ca chipul acela fericit cu ochii inchisi, cu relaxarea fericirii, cu expresia placerii implinirii dragostei, arata poate, in secunda aceasta,  sub starful lui urcat poftind de dorinta carnala, aceeasi expresie care pe mine ma rapea din trup de mii de ori cand faceam dragoste ca disperati pe unde apucam, flamazi de iubire. Ce fac, Doamene ce fac?  Ce fac, am ajuns . Corina!!!!! Corina, iesi sa vorbim! Corinaaa! Iesi te rog un pic, hai Corina, iesi pentru ca orice vei decide, acum ma vezi pentru ultima oara.. Hai Corina! …Corinaaaa!
Probabli e la el, probabil m-a uitat deja si danseaza deja lasciv infipta in el un  nou dans al iubirii pe mormantul meu nesapat inca.  Sper sa mai aiba pe constiinta o viata intreaga, Cum spunea ofiterul? Lasam piedica in jos, bagam glontul pe teava…. Ce cat e viata asta… Si dragostea e un cacat iar eu iubesc…Mai bine….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu