marți, 25 septembrie 2012

Noaptea Sanzienelor


Atunci am inceput sa alerg pe campurile pustii. Se lasa seara si orizontul era mai aproape si lumea mai mica iar lumina mult mai putina. Verde ierbii, galbenul graului, rosul macilor,si albastrul florilor capatau cromatici din ce in ce mai inchise, pana cand nuante de gri au inceput sa ia locul culorilor. Uneori iarba imi mangaia talpile, alteori bolovani ascutiti ma raneau, sau spini uitati acolo de cand lumea imi sfasiau pielea plina de praf. Alergam spre niciunde, prin intunericul fara stele, speriat de nestiinta locului in care ma aflam. Pe campuri, in vai, sau pe varful dealurilor, se aprindeau din senin focurile care imi confirmau teama care ma facea sa alerg din ce in ce mai tare. Incercam cat puteam sa nu le privesc, dar sunetul straniu al cantecelor lor punea fatal stapanire pe mine. Inchideam ochii si vedeam miloane de fete cu flori in par, despletind seara si punand sub perna, ca un ritual al credintelor pagane, floarea pe care o saruta dorindu-si ca noaptea sa il viseze. Imi pierd substanta si ma transform in fum si ma simt atras in visele uneia pe care nu o cunoasc dar stiu ca trebuie sa ii ajung in visarea spre care alergam prin noapte. Ma cuprinde spaima neexistentei mele carnale dar si emotia intalnirtii sortite de duhul divin. Ma inalt puternic si privesc in urma iar privirea aceea se agata de prezenta lor care ma aduce inapoi pe pamant. Sunt multe si danseaza in hora razand cu pofta si cantand vesel. Au camasi lungi si subtiri prin care le descopar formele coapte. Focuri se aprind in jurul nostru iar ele imi sfasie camasa si pantalonii si ma lasa gol iar asta ma face sa ma simt stanjenit. Danseaza iar eu sunt nici carnal nici fluidic si ele ma pot arunca cu mare usurinta de la una la alta sarutandu-ma si atingandu-ma cu patima in toate zonele placerii lumesti. In alte conditii poate nu as fi fost inspaimantat dar cel mai rece simt privirea lor care expima pofta de mine pe care o au mai degraba sa ma devoreze decat sa ma simta ca si barbat. Plutesc pe un pat de nor, inconjurat de ielele sau sanzienele sau diavolitele astea cu miscari lascive, care incep sa ma suga de toate extremitatile mele intr-o felatie stranie, in care gurile lor imi cuprind degetele si calcaiele si falusul si coatele si urechile si nasul, si simt cu toate fiinta mea placerea aceea de nedescris in starea mea carnala si spirituala totodata si trupul meu este erect in toata complexitatea lui iar spiritul exaltat de placere. Continua apoi sa isi satisfaca poftele cu mine, fiecare dupa bunul plac, sintind cu mare precizie cum penetrez cu fiecare celula a trupului meu orificiile infierbantate ale acelor fiintelor care ma privesc satisfacute de abandoarea mea in jocul placeri de pe norul din camp. Uneori reusesc sa imi amintesc de mine si de alergarea spre destinul pe care acum l-am abandonat, si simt regretul de a pierde sansa sa ajung la ea, dar imi lipseste vointa de a abandona momentul, iar placerea lui pune satapanire pe mine din nou. Caldura cantecelor stapanitoare este sparta la un moment dat de stridentul zorilor care sperie ucigator zburatoarele fete. Cu bratele pline de metale pretioase imi aduc ofrande tentandu-ma sa le primesc drept multumire pentru o noapte de amor. Sunt ademenit sa le iau dar imi amintesc de fuga mea spre destin. Sar din bratele lor si fug ca dupa o petrecere a burlacilor, la care am fost singur, sa imi intalnesc iubita care ma asteapta inca dormind pe perna ei ce ascude o floare ce a avut-o in par. Fiarele pamantului si urletele de dusmanie raman in urma mea blestemandu-ma si racnind ca nu am acceptat pretul mortii pentru ramanerea in jocul lor blestemat. Primele raze de soare alunga ghionoaiele si sting focurile lor aprinse pe camp. Sunt salvat de mirajul placeri dar trupul imi devine din ce in ce mai greu. Incerc din nou sa alerg prin roua diminetii dar timpul nu ma mai ajuta.Ea s-a trezit iar eu nu am cum sa mai ajung sa o cunosc. Poate va avea puterea sa mai astepte un an fara nunta si poate ca focul inimi ei va fi mai puternic decat focurile lor.De iti va fi mila de aceea ce anul acesta a ramas fara vise da mai departe de stire lumii intregi, pe mail sau pe mess sau oricum aceasta poveste, poate candva va ajunge la ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu