marți, 25 septembrie 2012

Invisible


Astazi e ultima zi. Vor ramane cuvinte nespuse, zambete neoferite, sampanii nedesfacute, artificii neaprinse, povesti nescrise si o liniste ce provoaca durere. Va trebui sa plec acasa.Va trebui sa ma intorc la viata mea, in tara mea, in orasul meu, sa redevin ceea ce am fost. Va trebui sa te uit, iar timpul si distanta si tot ceea ce pana acum nu a existat va incepe sa existe si sa provoace rani.
Am ales pentru noi doua stele. Stelutele acelea pe care le poti vedea numai pe cerul de Mai . La marginea infinitului, in partea de est, se afla o formatiune stelara in forma de W. Sunt cinci stelute care palpaie neobservate de nimeni pe cerul noptii. Sunt trei stelute in spate si doua in partea din fata. Cele doua din fata sclipesc trist. Sau poate tristetea despartiri noastre le face sa para asa in lumina ochilor mei. Pe ele doua le aleg sa fie ale noaste. Sunt atat de departe si de uitate acolo unde sunt incat nu cred ca le-a ales cineva pana acum. Sa fie ele stelutele pe care sa le privim atunci cand ne razbeste dorul.
Sa nu plangi! Sa fii convinsa ca am sa ma gandesc la tine in fiecare zi. Sau nu, in fiecare noapte. Voi privi la stele noastre si iti voi povesti ce am facut. Voi scrie sufletul meu pe-un jurnal chiar si atunci cand tu ma vei fi uitat de mult si nici nu vei sti ca jurnalul acesta exista.
Astazi e ultima zi si ar trebui sa facem tot cea ce a ramas nefacut inca. Dar nu o facem. Stam incremeniti in imbratisarea din care despartirea ne va desprinde pentru todeauna. Voi pleca si voi lua cu mine mirosul tau si atingerile tale si zambetele si visele pe care mi le-ai spus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu