marți, 25 septembrie 2012

free download


. . . . . . . . . . . O vad in plimbarea prin soarele de primavara/ba nu, TE VAD IN PLIMBAREA PRIN SOARELE DE PRIMAVARA, te vad venind si sper ca esti tu. Te vad cum mergi gandind la multe mistere, de multe ori fara sa ai timp sa vezi ca totusi este o zi frumoasa. Uneori privirile noastre se intalnesc ca din greseala iar dupa o secunda de stangacie schimbam privirea brusc si ne continuam efemerida. Daca am o zi mai buna, in secunda privirii faci gestul ala cu mana prin par care verifica starea de bine a aspectului tau. Gestul ala e maxim, ma copleseste, este confirmarea ca vrei ca privirea mea sa fi gasit o prezenta atragatoare.
Cu toate astea secunda aceea trece poate neobservata uneori. Alteori ne marcheaza pe viata sau pana la inchinarea unei postari pe un blog. Se intampla unori ca secunda aceea sa fie cea care leaga destine pe viata.
Poate am trecut pe langa tine dar din doua mii de motive a doua mii de ani de educatie nu te-am oprit sa-ti spun. La fel cum poate privirea ta de mii de ori mi-a spus: opreste-ma si ia-ma cu tine! Dar nu am facut-o pentru ca in mintea mea urlau griji ce m-au facut sa nu-ti aud privirea. Poate avem nevoie de-o noua conventie, de-un gest care sa ne comunice dorinta, sau sa marcheze tresarirea din sufletele noastre. Sau apelam la clasice din nou? Sa-mi ceri un foc, sa te-ntreb cat e ceasul? Sau geanta sa-ti alunece pe jos iar eu sa te ajut sa o ridici? Spune-mi !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu