marți, 25 septembrie 2012

Examenul de licenta



In ziua aceea se afisau rezultatele examenului de licenta. Era o zi importanta pentru ea. Plecase cateva zile acasa, la parinti, si urma sa se intoarca in Bucuresti sa vada rezultatul. L-ar fi putut vedea si pe net, dar nu e tot una. In plus, era inca o ocazie sa ne intalnim si sa ne bucuram unul de celalat. Voiam sa fac ziua aceea sa fie speciala. Am mers la un bijutier italian, batran, care lucreaza undeva pe langa Lipscani si i-am cumparat o bijuterie speciala.
Imi era prea dor de ea ca sa imi permit luxul de a pierde timpul prin oras , asa ca am fost si am cumparat multa, multa sampanie pentru acasa. Apoi am fost si am asteptat-o, ca pe urma sa fugim la facultate sa vedem nota. Aveam emotii la fel ca si ea. Era important. Era examenul in urma careia primea licenta - ca si permis de intrare in noua ei viata. Tot drumul pana la facultate buzele noastre au fost lipite. Atunci am simtit bucuria de a prinde rosu la toate semafoarele. Si cu toate astea drumul a fost foarte scurt. Avizier- Emotii- Specializarea- Grupa- Nume- Emotii- PROMOVAT.
Nu aveam nici o indoiala in privinta promovarii examenului de licenta, dar faptul ca asta i se intampla ei ma facea sa fiu foarte fericit.
Acasa, in cadru festiv, am desfacut prima sticla de sampanie. In cupa ei am ascuns bijuteria. Aurul se ascunde foarte bine in sampanie pentru ca are aceleasi reflexii de culoare. Am ciocnit si…pana la fund. La inceput s-a speriat sa constate ca are ceva in pahar, dar apoi mi-a sarit de gat si mi-a multumit. Si  multumindu-mi am urcat in dormitor, in pat, pe fotoliu, inapoi in living, pe scari, pe biblioteca, pe biroul meu de lucru, pe parchet, inapoi in dormitor, in toata casa, in cer, pe un nor, printre stele, pe un card de cocori, in cuibul unor vrabii, pe petalele unei flori, in depozitul de mierea al unui stup de albine, inapoi in bar, sampanie, aburi de alcool, ea,  noi, goi si rasfatandu-ne trupurile in orice fel posibil.
Debaraua era plina cu sampanie asa ca mi-a venit o idee. La inceput am crezut ca este cea mai speciala faza, insa mai sunt si cateva inconveniente. In primul rand ca mi-au trebuit douazeci de minute in care sa desfac sticle de sampanie pe care sa le vars in cada. In al doi-lea rand, pentru ca trupurile scufundate in sampanie nu se bucura de confortul la care visam eu. Pana la urma este alcool si ustura in zonele sensibile, iar apoi bulele alea mici care se sparg pe pielea ta gadila ingrozitor. Sunt totusi momente in care dragostea invinge, iar noi ametiti deja de aburii alcoolului in care ne aflam, am continuat sa facem dragostea acolo in cada, depasind orice inconvenient. Frumos este ca dupa aceea trupurile raman lipicioase si dulci iar noi ne-am degustat dulceata trupurilor inmiresmate in sampanie minute lungi dupa aceea. Din nou am urcat in dormitor, in pat, pe fotoliu, inapoi in living, pe scari, pe biblioteca, pe biroul meu de lucru, pe parchet, inapoi in dormitor, in toata casa, in cer, pe un nor, printre stele, pe un card de cocori, in cuibul unor vrabii, pe petalele unei flori, in depozitul de mierea al unui stup de albine, inapoi in bar, sampanie, aburi de alcool,ea, noi, goi si rasfatandu-ne trupurile chiar in orice fel posibil.
Atat.E o poveste banala, dar eu cand vad agitatia din preajma licentei imi amintesc seara aceea. Si m-am gandit ca e ok sa o scriu. Mai trebuia ceva?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu