marți, 25 septembrie 2012

Duh



Cerul meu zboara deasupra mari, a marilor si a cerurilor tale. Uneori se opreste numai ca sa ma priveasca incantat ca m-a adus in zona fericirii. Cerul e duh si plimba tabloul existentei mele in planuri nestiute. Sunt blocat in plan visand la lumi tridimensionale. Dar, in fiecare moment ma situez la aceeasi distanta fata de soare si fata de orizont. Asadar sunt o figurina desenata pe o coala nevazuta, care plimb o data cu mine si planul in care exist. Poti fi la o coala distatanta de mine in dosarul vietilor. Dar nu ne vom intalni niciodata atata timp cat nu exista rezonanata in planurile noastre.
Uneori, insa, exista rezonanta care face ca planurile  sa se suprapuna. Atunci avem planuri comune si, lovindu-ne unul de celalat in planul in care traim inventam cuvantul coincidenta.
Asta e tot. Pot oricat sa imi doresc sa te am, sa iti doresti sa ma ai pentru ca nu poti fugi din planul tau in infinitul spatiu.
Ne intalnim dimineata cand caut  cafeau precum un prunc fara ochi sanul mamei. Ne intalnim in magazinul in care nici nu stiu exact cum am ajuns. Ne trezim la mese alaturate, seara la tersa, sau pe vre-un hol aiurea. Ne intanim noaptea in vis fara ca macar sa ne stim numele pentru ca nici nu ne cunoastem. Ne recunoastem numai in ipostaze pe care le consideram initial coincidente.
Iubim uneori fara sa stim, iubim ideea de iubire, sau iubim persoana neantalnita inca. Ma iubesti fara sa stii ca mai exist, si ma iubesti mai mult decat pe cel cu care aseara ai pierdut inutil vremea. Ma iubesti si ma cauti. Arunci priviri in fuga cu coada ochiului cand trec naluci pe strada, vigilenta la prezenta care ar putea fi a mea.
Desenam etichete pe coala existentei pe care le indreptam spre spatiul din care speram sa apara. Sa apar, sa apari. Urcam cu efortul vietii clopotul lui Gauss apoi coboram relaxati toboganul descendentei. Apoi sinusoidal urcam din nou luptand cu timpul si cu viata si cautand….
Nu stim de unde avem viata si cui i-o datoram. Avem insa dorinte si vise ascunse, si lacrimi de bucurii si tristeturi, si jumatati de noi. Voi face din planul meu o barcuta precum cea de hartie. Voi pleca marinar spre niciunde si voi naviga spre mine, spre ceea ce esti. Sau un avion de hartie voi face din planul existentei mele si voi zbura pana la Duhul Sfant…Ma voi intoarce stiind ca Dumnezeu a aflat ca il caut si il voi astepta in genunchi, cu capul in poalele tale, pe care, nu le-am mai intalnit.
Anndrei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu