joi, 15 aprilie 2010

Troia

Homer e un grec batran ce iubeste. A cucerit lumea larga cu mintea si penita sa asternandu-i cantece religioase pe papirus. Acum s-a intors acasa. Elena e o fata simpla din popor. O tarancuta dulce care ascunde intre pulpe vulcani inca nestinsi. Buzele ei ascund mireasma mierii cu care Homer se imbata adesea cantandu-i ode.
Uneori cei doi se plimbau ore in sir pe la ruinele unei cetati numita Troia, cetate de mult uitata de oameni de-acolo. Doar batranii isi mai aminteau ca a fost odata un razboi, iar Troia o cetate bogata, tentanta dar greu de cucerit. Chiar si Homer isi dorea ca penita sa sa cucereasca aceasta cetate, insa Troia isi pastra virtutile strategice si nu il lasa nici pe Homer asa de usor sa o rapeasca.
In schimb un tanar mai abil de prin imprejurimi reuseste subtil sa-i fure mintile Elenei.

De ar fi fost de pe la noi tanarul asta s-ar fi numit Catalin.

Fiind de-acolo tanarul poarta numele de Paris, nume pe care si unul din fii ultimului rege al Troiei l-a purtat.
Atunci a inceput adevaratul macel. Batranul Homer se inarmeaza cu pana sa de lupta cu care a cucerit intrega lume pentru batalia finala-Troia.
Nimeni nu stie cum a fost vreodata razboiul. Insa Iliada e lupta pe care Homer o poarta distrugand destine, invocand zei si mutiland istorii numai de dragul ei.
Elena e o fata simpla. Nu stie carte iar acum e la ea acasa, o casa alba , din pamant,unde locuieste impreuna cu agerul taran , care seara se intoarce de la munca din camp iar ea il asteapta zambitoare pe prispa.
In timpul acesta Homer varsa sange, aduce atrizi si aheenii,zei si mirmidoni, moblizeaza corabii si care de lupta, rugaciuni si blesteme, suferinti, razbunari si tot ce arde in sufletul sau parasit de iubirea careia acum ii inchina intregul razboi.
Dar miile de oameni ce mor pe hartie si miile ce au murit real in razboiul de de demult nu sunt suficiente pentru a-i opri suferinta marelui Homer. Atunci il omoara pe Patrocle, pe Hector, pe Menelau apoi tot sangele regesc din istorie moare si Agamemnon si Priam si toti.Ca si cum nu ar fi fost de ajuns da foc Troiei si incheie privind-o arzand.
Elena spala rufe la rau. Ea nu stie cine a fost Priam dar stie sa fie curata si mai stie sa-l faca pe taranul Paris fericit.
Homer orbeste de furie si pleca in propria Odisee punand pe papirus carari nestiute pe mari si oceane. Homer se transforma si acum e Ulise, viteazul erou ce rataceste ani in sir aiurea in intuneric si valuri si flacari ce mistuie lumea din sufletul sau.
Anii au trecut iar Elena de-acum este o batranica vaduva uitata de fii si nepoti. Ea are o alta poveste pe care nici nu si-o mai aminteste exact. Va muri in curand fara sa stie macar ca va fi o legenda cu o frumoasa Elena ce a motivat razboaie si zei si blesteme si tot ce era intr-un suflet ranit.

12 comentarii:

  1. Salut!!! Sunt Vlad de la Radio Whisper(anti manele) un radio dedicat bloggerilor si celor din jur,felicitari pentru blog chiar este frumos,incep sa il citesc cu drag, noi cei de aici de la radio whisper promovam articole la diversi bloggeri si astazi am promovat un articol de-al tau am spus si sursa de unde vine articol am deschis si un subiect pe acest articol, noi o sa iti adaugam link daca ai avea placerea si ai dori sa ne promovezi adica sa ne sustii cu acest proiect de radio, si ne gandim sa iti luam un interviu, adica vrem sa luam interviu la multi bloggeri, sa vedem cum gandesc,noi suntem aici on cu muzica pentru voi vrem sa facem o treaba mare si fara tine si fara bloggeri nu putem de asta trebuie sa ne ajutam unul pe altu,Suntem Respectosi,ajutam unde este nevoie si am dori sa vorbim poti adauga id-ul nostru radiowhisper_com sa vorbim mai schimbam o vorba,o ideie etc si suntem alaturi de tine si la bine si la rau iti multumesc pentru timpul acordat, vorbim pe meseneger pe id-ul radiowhisper_com sau ne poti scrie pe radiowhisper_com@yahoo.com Speram sa facem o legatura intre acest blog minunat si intre radio whisper.Respect!Cu stima Vlad! O Zi Buna!Speram sa facem o legatura intre acest blog minunat si intre radio whisper.P.S:(Avem nevoie de oameni in radio sa fim cati mai multi sa facem o echipa mare cred ca ai un talent aparte si poate ai vrea sa ne ajuti in domeniul care iti place tie) Nu am scris site-ul sa nu zici ca facem spam e un mesaj adevarat si gandim inainte de-a scrie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos,Andrei tare frumos.Daca te-ar putea citi Elena ar intelege pana si ea drama lui Homer.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate Orestia, sau poate nu. Poate e mai bine asa pentru amandoi. La un moment dat situatia nu mai are salvare. El nu i-ar fi putut ierta, ea nu l-ar fi putut intelege. iar noi nu am mai fi avut parte de scrierile lui Homer.

    Multumesc DiaNNa si tu scrii foare special . Te-am citit chiar daca lasi un sigur post pe prima pagina.Si te voi citi in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Numai tu puteai sa te gandesti la una ca asta. Superb. De ce legenda nu ar avea si o legenda in substrat?

    RăspundețiȘtergere
  5. Legenda ta imi place mai mult decat cea a lui Homer :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos!

    Hai să-ţi spun şi eu o poveste...adevărată.

    A fost odată o femeie care s-a îndrăgostit de un bărbat fără să-l cunoască. Pur şi simplu i-a simţit sufletul şi asta i-a fost de ajuns. Bărbatul avea o lumină pâlpâitoare, care strălucea asurzitor în fiinţa ei şi pentru ea era cea mai frumoasă întâmplare a vieţii. Era ca un fluture-copil,învârtindu-se în jurul unui astru, o fiinţă simplă şi naivă minunându-se de sclipiri nevisate.
    Femeia aceasta avea o altă măsură pentru unele lucruri. Pentru ea nu conta nici cum arăta bărbatul, nici ce vârstă avea, nici cât era de bogat sau titrat, pentru ea conta doar că-l găsise şi că-l putea privi cu ochii sufletului, mirată şi fericită că el există. Dar... fiindcă şi-n povestea mea există un "dar", el a intrat în panică şi a început să-şi facă socoteli: dacă nu-s destul de frumos, dacă-s prea bătrân, dacă nu-i plac ochii mei, sau mâinile, sau vocea?!! Şi a recurs la tot felul de tertipuri, astfel ca să o ţină "aproape", cu păcăleli şi minciuni. A chinuit-o inutil, încercând s-o izoleze, s-o desprindă de tot ceea ce iubea, deşi ea i-ar fi acordat exclusivitatea din proprie voinţă. De fapt, dacă mă gândesc puţin, el nu le-a dat nicio şansă! N-a avut încredere în ea şi a judecat-o la fel ca pe celelalte, punând-o pe acelaşi talger de balanţă cu restul femeilor din viaţa lui. Deşi, cum spuneam, sufletul ei era închegat după altfel de legi.
    Femeia a aşteptat o vreme adevărul, sperând în sinea ei ca el să vadă ceea ce era evident. Ştia că adevărul i-ar fi salvat. Însă minunea nu s-a produs.
    După trei ani, ea a renunţat la poveste, gândindu-se că alegerile lui se fac pe altfel de criterii decât credea ea. Şi atunci a continuat să meargă prin viaţă, cu inima închisă şi obloanele trase peste orice urmă de iubire.
    Zâmbeşte la fel ca înainte, lucrează liniştită ca şi până să-l întâlnească, nimic nu pare să se fii schimbat în existenţa ei. Dar, dincolo de aparenţe, lumina din inima ei s-a stins.
    Uneori cade pe gânduri şi zâmbeşte melancolic, ca de-o amintire frumoasă. Pare că deapăna lent,în minte, o poveste. Dar se opreşte brusc, cât să nu-i mai audă sfârşitul. Povestea spusă-n şoaptă a devenit un fel de neverending story, fiindcă nu, nu mai vrea să-i mai asculte vreodată sfârşitul!

    Cam asta e cu poveştile din genul mai sus amintit. El nu are încredere, ea înţelege că fără încrederea lui n-au nicio şansă şi totul se spulberă ca un puf de păpădie dus de-o vijelie iscată din senin.
    A fost ceva? N-a fost? E prea târziu să facem analize pe text. Orice-ar fi fost, s-a dus pe aripi de vânt.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sa dureze dragostea numai trei ani. Sa fi fost o problema de comunicare? Sa existe destin? Sau a fost un dobitoc orbit de fericire care a refuzat sa priveasca sursa fericirii sale?
    Dar el? El acum ce face?

    RăspundețiȘtergere
  8. Dragostea poate dura o viaţă, dar poarta prin care se trece pentru ca ea să se împlinească nu rămâne deschisă mereu.
    Comunicare imperfectă, destin? Nu ştiu. Dar, Andrei, te rog să nu-l mai numeşti aşa cum ai făcut-o! E un om, ca oricare din noi. Şi, la fel ca noi, are şi el temerile sau ezitările lui. E păcat să-l jigneşti. Poate a înţeles prea târziu, poate avea alte aşteptări, sau, poate, pur şi simplu n-a vrut-o. E de prisos să mai analizăm.
    Nu ştiu prea bine ce face el acum, fiindcă povestea a amuţit undeva, după o virgulă şi... Eu sper să fie bine. Şi ea îi doreşte din tot sufletul să fie fericit. Fiindcă e convinsă că merită. E un om bun, chiar dacă uneori lasă o altă impresie. De fapt, sufletul spune întotdeauna adevărul. Iar sufletul lui e luminos şi sensibil, chit că el îl ascunde din răsputeri.
    Cam asta a fost povestea. Dar, parcă tot nu-mi vine să adaug formula de încheiere. Poate din cauza ei, care nu vrea cu niciun chip să-i audă sfârşitul.
    Cine mai ştie care e firul acestei poveşti?

    RăspundețiȘtergere
  9. Şi, da!, ai scris minunat!
    Ştiu că am mai spus-o dar mi se pare că n-am făcut-o suficient de răspicat.

    Offf, triste poveşti!

    :)

    RăspundețiȘtergere
  10. dragoste-pacoste. mi-a placut si punct, fara analiza chibritului si a firului Ariadnei:P

    RăspundețiȘtergere