vineri, 23 aprilie 2010

Frumoasa si bestia



A fost odata ca niciodata un tanar print care traia intr-un castel urias. Avea tot ce isi idorea dar inima lui era rece ca gheata. Va aminti? Nu-i o legenda, se intampla acum poate sub ochii tai. Sau poate tu esti chiar protagonista.
Blestemul unei vrajitoare ii transforma chipul in unul hidos de bestie iar pe slujitori sai ii transforma in obiecte.
Sa fie oare blestemul vrajitoarei? Sau caracterul sau josnic creeat de inima de gheata il face sa fie o bestie si sa-si trateze slujtorii inuman, ca pe niste obiecte?
Nu stim. Stim insa ca printr-o insirurire de fapte,o naiva pe nume Belle, ajunge prizoniera lui. Ea crede ca poate cu dragostea ei sa topeasca gheta de la inima bogatului print, transformat nu stim cum in bestia urata. Daca luam in calcul conditia sociala nefericita a fetei, o putem banui si de un usor materialism. Pana la urma orice fetiscana de la tara isi doreste sa traiasca intr-un palat.
Povestea are un final optimist. Naiva Belle saruta bestia si-i spune: Te iubesc! Gestul acesta rupe vraja si ....clasic, happy end.
Eroare. Povestea e altfel. Blestemul bestiei nu se destrama cu un sarut si-un te iubesc. Declaratia si sarutul arunca alt blestem, de data asta asupra ei. Pentru ca gestul acela menit sa distruga blestemul este cel care expune vulnerabilitatea fetei.Urmarea? Dupa un timp in care o amageste si ii promite absolutul, bestia o parasete. Si o arunca in strada cu visele si sperantele si saruturile si declaratiile ei si tot.
O lasa sa sufere, si o batjocoreste expunand intimitatile lor in fata prietenilor si a lumii intregi. Bestia o trateaza ca pe un trofeu al carui cap il prinde in perete. Doar e o bestie nu? De ce naiva a crezut ca poate sa il schimbe?
In timpul asta o alta naiva ce crede in povesti si care poate a citit minciuna Disney se apropie timida de uriasul castel.

35 de comentarii:

  1. Zi-mi doar atât: că şi bestia asta şi-ar putea găsi naşul! :) Dar nu o altă bestie, ci adevărata Belle.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nuuuu Catalina, asta incerc sa spun. Bestia va ramane bestie si va muri bestie. E ca in fabula cu sarpele si broasca: dupa ce o pacaleste sa se apropie de ea o musca. Iar cand broasca il intreaba de ce a facut-o raspunsul e simplu: pentru ca sunt sarpe, de ai crezut ca poti sa schimbi. Nu poti. Asa sunt eu. Sunt sarpe.

    RăspundețiȘtergere
  3. nu e corect, atata timp cat ea l-a acceptat asa cum este el.... de ce a trebuit sa-i faca asta?:(

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc Ema, esti o dulce. Te pupa. . . Andrei ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru ca e o bestie Anelise ! E o bestie si asa va fi pana va muri. Si cand va muri tot ca o bestie va murii. Off, e ca in proverbul cu lupul care isi schimba parul ! Multe fete sunt naive si cred ca pot schimba bestia, dar nuuuuu, bestia nu se schimba iar ele devin victime. Nu mai incercati sa gasiti dramul de suflet in adancul lor! Si criminalii in serie au in adancul sufletului un strop de bunatate. Dar tu nu trebuie sa faci foraje in sufletul bestiilor. Tu trebuie sa il alegi pe cel mai bun. Pentru ca asta trebuie sa crezi in viata: ca meriti tot ce e mai bun.

    RăspundețiȘtergere
  6. N-are nimic! Aşa e cu siguranţă.
    Numai că, prea rar, şerpii vin cu... avertismentul sculptat într-o pancartă în faţa cuibului lui :D Ce provocare! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Ceea ce nu ştie Bestia, dar urmează să afle este că...
    (ia să vedem dacă ghiciţi)

    RăspundețiȘtergere
  8. @happyendstory: ca s-a indragostit de ea??

    RăspundețiȘtergere
  9. Spui asa:
    "Tu trebuie sa il alegi pe cel mai bun. Pentru ca asta trebuie sa crezi in viata: ca meriti tot ce e mai bun"
    te-ai gandit ca e valabil si pentru tine? De ce atata sarcasm?

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu chiar, deşi e şi asta o posibilitate! Nu mă gândisem la ea odată ce Andrei adoptă un alt final în textul lui, final care exclude ideea de iubire. Iar dacă ar iubi-o, ce rost ar avea toată tărăşenia care urmează?! Ce logică ar avea?
    Să nu uităm că el schimbă scenariul de la sfârşit şi lasă "păianjenului" posibilitatea de a-şi continua preocuparea preferată. Aceea de a prinde-n plasa lui altă musculiţă "naivă" - zice el!, care fâlfâie prin preajmă.

    Dar eu vreau să văd părerea autorului. Sunt curioasă dacă s-a gândit la ea.

    RăspundețiȘtergere
  11. Andrei..ce vrei tu sa spui este ca nimeni nu se poate schimba?

    RăspundețiȘtergere
  12. (Oricum, prietenul Andrei postează în această poveste o bestie "mai bestie" decât e ea în realitate, dar hai să-i acceptăm jocul!)
    :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Ah, şi naivă a fost pus între ghilimele fiindcă doar Bella a fost de bună credinţă în toată această tărăşenie. Ea a avut totul de pierdut, iar el totul de câştigat. Restul "naivelor" vor fugi la prima neplăcere, luând cu ele bijuteriile şi argintăria. Andrei ar fi trebuit să-şi dea seama de asta. Dacă n-a făcut-o, înseamnă că Bestia din poveste e mai adormită decât lasă impresia. Majoritatea "naivelor" intră în palat făcându-şi tot felul de calcule. Oferă plăcere şi aşteaptă să beneficieze de ceva, găsesc ele ce! Bella şi-a oferit iubirea - adică ceea ce avea ea mai preţios şi n-a aşteptat nimic în schimb, ba a acceptat toate umilinţele, continuând să-l iubească. Cu o astfel de ocazie te întâlneşti doar o dată în viaţă. Restul sunt doar "poveşti".

    RăspundețiȘtergere
  14. daca am fi stiut de la inceput ca bestia s-a nascut bestie atunci as fi putut sa accept abordarea ta :D dar...bestia nu s-a nascut asa ci a devenit, nu prea conteaza prin ce inprejurare ideea e una....intr-adevar...atunci cand spui ca un sarpe este sarpe, bestia e bestie...cred ca ceea ce ai vrut sa subliniezi e faptul ca fiecare om care se naste are o esenta, acum daca de-a lungul vietii incearca sa-si depaseasca condititia, este munca lui ...insa are doar o esenta...ca cea a fetiscanei de la tara care isi doreste sa traiasca intr-un palat.

    RăspundețiȘtergere
  15. Sa reducem teoria la exemplu. Daca cineva isi imagineaza ca individul care te sfideaza din bolidul de sute de mii de euro la semafor, va fi impresionat de tanara indragostita se inseala. Pentru el este un trofeu si atat. Daca cineva spera ca va putea face individul infatuat sa devina tanarul iubitor din punctul meu de vedere este victima sigura. Nu vreau sa ma contrazic cu nimeni, povestea de mai sus insa e reala.

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu sunt sigur ca a iesit exact cum imi doream.Am vrut sa exprim pericolul la care suntem expusi cand iubim.Am muncit cel mai mult la postul asta. In mod normal eu am cam doua postari inainte scrise dar asta mi-a rapit toate resursele.Hm, acum pregatesc cateva stelute...

    RăspundețiȘtergere
  17. Si tu ai fost o bestie Andrei, aminteste cum erai in facultate.Iti pasa de ,,victimele naive" care plangeau dupa tine.Si uite ca ai reusit sa te schimbi!

    RăspundețiȘtergere
  18. Da, poate că ai dreptate, Andrei. Speciile n-ar trebui să se amestece unele cu altele, nu? În fond lucrurile sunt simple. Nicio Bestie nu poate fi eliberată de vrajă, fără voia ei.
    Nimeni nu contează, până la urmă, fiecare alege cum doreşte. Dar mai devreme sau mai târziu, ceva se întâmplă. Fie egoismul îl trage de urechi şi-i spune: Vezi, fraiere, că doar cu ea îţi era cu adevărat bine! Sau, şi mai grav, se trezeşte cel mai aprig judecător al fiecăruia: propria conştiinţă. Nimeni nu te poate judeca mai aspru şi nici nu te poate pedepsi mai fără milă decât ea.
    Mi-amintesc cum puteam să urlu, cum îmi doream să mor şi nicio vorbă bună sau încurajare nu mă putea alina. Toată lumea mă ierta, inclusiv cel căruia îi făcusem răul, dar eu nu mă mai puteam ierta. Crede-mă, acela e iadul.
    Câtă vreme unul sau altul te înfruntă,sau îţi reproşează, nu contează. Câtă vreme mai apare câte-o gâsculiţă la uşa castelului, gata să fie jumulită, lucrurile rămân aparent favorabile Bestiei.
    Numai că, pe măsură ce trece timpul spectacolul devine monoton, plictisitor, lipsit de strălucire. Atunci revin amintirile şi aduc cu ele dorul, nostalgia, apoi regretele. În jur e gol, sau dimpotrivă, e plin de oportunişti, linguşitori şi nerăbdători să-şi atingă scopul, dar Bestia pricepe că nimic nu e ca atunci, cu ea. Şi trăieste infernul, din cauza neputinţei de a mai schimba ceva.
    Mă rog, asta a fost cu bestia din mine. Poate că cea din povestea lui Andrei să aibă o altă soartă.

    RăspundețiȘtergere
  19. Cocktail de Bathory cu Rapunzel. Frumos.

    RăspundețiȘtergere
  20. Multumesc keltoighost.Si mai mult decat pentru apreciere iti multumesc pentru clementa. Si acum regret eroarea aceea.

    RăspundețiȘtergere
  21. Sincer vorbind,cuvantul"bestie"exprima femininul chiar de e greu de crezut asa ceva...:)
    Pericolul e din ambele "tabere"atata timp cat nu intalnesti persoane potrivite,sau chiar vrei sa intri in jocul lor,desi cunosti ce te-ar astepta.
    In tinerete am stat foarte mult in preajma baietilor,avand frate mai mic cu un an.Ce concluzii am tras eu:sa ai tot timpul "garda"sus,sa te poti apara,dar ce m-a frapat tot timpul la baieti era usurinta cu care se laudau in public de asa zisele "cuceriri" sau "trofee".
    Numai in gura baietilor sa nu ajungi!
    Cand iubesti ,mai devreme sau mai tarziu tot suferi.Important e ca dupa o suferinta sa-ti gasesti balsam pentru suflet!
    Eu mi-am gasit si-l am de 15 ani.E mult? E putin?Viata decide.

    RăspundețiȘtergere
  22. Si bestia scapa mereu nepedepsita.. e crud si nedrept :(

    RăspundețiȘtergere
  23. Sau sa alegi persoana potrivita Angi. Sa iti alegi partenerul dupa continut si nu dupa ambalaj.

    RăspundețiȘtergere
  24. Da Oana, dar nu e numai vina lui. Fetele ii stiu istoricul dar se amagesc singure. Au parerea ca partenerele anterioare ale bestie sunt incapabile sa iubeasca si ca ea poate transforma lupul in catel de apartament. Privesc nemernicul ca pe o provocare.

    RăspundețiȘtergere
  25. Punct ochit, punct lovit!
    Poate că ai dreptate, Andrei. Cine mai ştie care e adevărul?
    Oricum, eu m-am oprit din a mai încerca ceva legat de asta. Fără să am pretenţia să-mi daţi dreptate, pentru mine toţi bărbaţii sunt la fel. Insensibili, grobieni, incapabili de iubire şi infideli. Şi dacă pe unele dintre trăsături le pot înţelege, pe altele mă tem că nu. Lor nu le e bine când le e bine. Fiindcă tocmai atunci le vine cheful să strice ceea au.
    Priveam aseară nişte fotografii mai vechi şi mă gândeam cu stupoare: ce naiba îi lipsea? Sau, dacă-i lipsea ceva, de ce nu a spus? Fireşte că n-am găsit nici măcar un răspuns la această întrebare. Şi, până la urmă, nici nu mai contează. Sper să ajung cât mai curând la staţia terminus şi să-mi închei odată pentru totdeauna osânda asta.

    RăspundețiȘtergere
  26. Hei,Bluelris, de la tristete la tragic este o diferenta.Sa pastram limitele.
    Si daaa, toti barbatii fara nici o diferenta..inclusiv eu!

    RăspundețiȘtergere
  27. Observ că eviţi dialogul cu mine, Andrei. Te-am supărat cu ceva?

    RăspundețiȘtergere
  28. Ce prostie, abia acum mi-a apărut notiţa ta! Când am început să scriu, era doar comentariul meu precedent.
    Whatever.

    RăspundețiȘtergere
  29. No problem happyendstory.Uneori trebuie reancarcata pagina. Iar cu tine imi doresc dialogul. Stii bine ca eu mi-am dorit si ti-am cerut asta nu?

    RăspundețiȘtergere
  30. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  31. Hihihihi,normal că şi tu, sau ce, voiai tratament preferenţial ??!!

    Cred că n-ar fi rău să admiţi că şi eu sunt un om pe cale şi că, oricât ar fi de neplăcut ceea ce spun, în acest moment chiar asta este percepţia mea asupra genului masculin. Poate că mâine voi depăşi starea respectivă şi părerea mea va deveni mai bună sau mai rea, mi-e greu să anticipez. Dar acum şi aici, ca să uzez de această minunată exprimare, des întâlnită în blogosferă, ei bine...acum şi aici, am o părere proastă despre bărbaţi.

    RăspundețiȘtergere
  32. Hmmm...sa sti ca si povestea ta e una tipica,doar ca e cu unhappy end.e cam acelasi lucru daca stai sa te gandesti...diferenta:asta se intampla in ziua de azi..mereu.cu totii suntem bestii,chiar daca nu vedem asta sau,mai rau,o negam.Parasim pe cei ce ne iubesc pentru bestii care ne fura mintile,ii calcam in picioare si ne transformam in ceea ce nu vrem niciodata sa devenim.
    Cat despre straina,poate ca inca o cunosti si nu-ti dai seama.Ai mai scris tu o postare cu o tipa peste care dai pe strada si o ajuti sa isi ridice geanta.Gandeste-te Andrei,poate o sa reusesti sa imbini tot: si geanta care cade si secunda ta de glorie si cafeaua aia nenorocita.Hai ca poaate,poate o sa ai noroc si nu o sa dai de o bestie!
    Te pupa Oana.

    RăspundețiȘtergere
  33. Poveşti aduse în cotidian, îmi placee. După părerea mea multă lume ar trebui să înţeleagă faptul că poveştile nu sunt decât o transpunere ideală a dorinţelor noastre. Reguli care nu se aplică irl. Pentru că intervin concepţii, educaţie, caractere umane diferite care vor adapta totul la propriile nevoi. Poveştile de iubire ideale vor avea nodurile lor în aţă, dar noi vom vrea să le vedem perfecte, cu toate că suntem nişte bestii chiar şi prin faptul că facem compromisuri.Asta ni se întâmplă pentru că suntem fiinţe raţionale. O să ne construim mereu propriul univers ideal unde totul merge ca pe roate când în realitate sunt mult prea multe gropi. Până la urmă, totul se rezumă la percepţie. Îmi vine şi să râd chiar, nu ştiu exact de ce.

    RăspundețiȘtergere