marți, 16 martie 2010

Sun Plaza


Marta e trista si plange asa cum nu a mai plans niciodata. Marta este luptatoarea de-o viata de 19 ani lipsiti de noroc. Este o fata saraca din Bucuresti, fara parinti, ce-si cartiga existenta ei si a celor doi frati minori vanzand mere in piatza. Nu a mai plans niciodata pana cum. Acum pange insa toate lacrimile pe care nu le-a plans de-a lungul vietzii. Marta stia ca lumea este asa cum vrem sa o vedem. Daca am fi fost orbi, spunea ea, si acum am fi deschis ochii am fi convinsi ca lumea este numai culoare. Daca am fi paralizati am crede ca lumea e compusa numai din povesti. Daca am fi surzi am crede ca oamenii sunt numai gesturi si miscari de bratze. Noi, suntem fiintze superioare, noi ne alegem sistemul de valori, noi ne alegem cum sa fie lumea noastra, nu lumea ne impune cine sau cum sa fim noi.
Pana in seara asta. Convinsa de povestile prietenelor ei, Marta merge sa se plimbe prin Mall. O vad cum singura, inbracata ingrijit, intra in Sun Plaza, palatul mercantilismului ce abunda in lumina si culoare. Printii si contii si lorzii din visele ei se plimbau pe acolo mirosind scump,vorbind si razand lipsiti de griji, de dureri sau de foame. Erau reali, traiau fericiti, iar pe ea nu ar fi vazut-o niciunul niciodata. Era prea saracutza pentru a fi luata in seama. Lumea aceasta trebuia sa existe numai in povesti si in vise. Lumea aceasta nu trebuia sa rasara la cateva sute de metri de casa ei, pe campul unde in copilarie visase si sperase, unde construia lumi de papusi protagoniste a mii de minuni, sau alerga bucurandu-se de viata. Marta nu era pregatita sa dea piept cu fata aceasta a realitatii. Baietzii pe care-i cunoscuse ea erau altfel. N-aveau miros, n-aveau culoare ci mai degraba erau niste priviri triste.

Dupa 19 ani de lupta Marta fuge spre casa plangand invinsa.Va plange o noapte apoi va trebui sa se opreasca. Maine e zi de munca si trebuie sa vanda mere in piata. Are doi frati mai mici de crescut, intr-o lume de-acum lipsita de vise.

14 comentarii:

  1. wow...cat de trist
    si din pacate, daca stam sa ne gandim, nu e singura care se afla intr-o asemenea situatie :(
    noi stam si dormin linistiti noaptea pe cand ea cine stie cate ganduri si griji are pe cap!

    RăspundețiȘtergere
  2. Man esti fantastic . In story-ul tau nu se intampla nimic. Se duce o tipa saraca in mall si-atat. Povestea totusi e maxima. Foarte profund in simtiri, in detaliile esentiale. E fictiune sau e reala?

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant articolul, dar de ce dracu' scrii tu cu "tz"? Strici tot farmecul. Daca nu scrii cu majuscule lasa macar "t".

    RăspundețiȘtergere
  4. Andrei, te citesc de putin timp si ma surprinzi placut la fiecare postare noua.Esti cat se poate de uman, frate.Ma obisnuisem cu sarcasmul si iuteala mintii tale,cu vorbele taioase la adresa ta si a altora.Imi place si latura asta a lui Andrei,preocupat de social,de oamenii tristi si acriti prea din vreme care din pacate sant din ce in ce mai multi si mai tineri...Mi-ar place sa ai o emisiune asa cum faceai pe vremuri la radio cu si despre tineri destepti si frumosi.Pana atunci ma multumesc sa te citesc.Zi buna sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici n-am sa dau o sansa povestirii cand vad "tz-uri". E penibil. Da, e o chestie trista, nimic nou... dar hai sa fim mai aproape de om daca tot ne bagam pe drumul asta. Fara imbrobodeli inutile.

    RăspundețiȘtergere
  6. Vad ca am atins o coarda sensibila... Povestea ta e frumoasa, simpla, tocmai asta e farmecul ei. Dar sa o sufoci cu "tz" uri de copil de 15 ani e cam mult... Ori scrii curat despre lucruri simple, ori cu artificii despre stupiditati. Ce ai tu aici e ca o haina foarte bine croita, dintr-un material foarte bun si o culoare extraordinara dar pe care o distrugi aruncand paiete. Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  7. Notat Livia, de dragul tau am sa incerc!

    RăspundețiȘtergere
  8. Marta nu ar trebui să plângă. Pentru că lumea ei nu va fi nici mai urâtă și nici mai frumoasă după ziua intrării ei în mall.
    Marta este însă românca tipică. Care se raportează la ceilalți. Și care se bucură văzând că alții nu au ce are ea sau invers, care se întristează că alții au ceea ce ea nu are. E vorba de principiul OAIA VECINULUI. De care tind să cred că nu vom scăpa curând.

    Una peste alta...e primăvară în mine...însă doar pentru a face intrarea verii!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Am sa astept rabdatoare sa vad rezultatul. Apropo, imi place Mario,sau ce faci tu prin Mario.

    RăspundețiȘtergere